vineri, 10 februarie 2017

INSTINCT de Ioana Duda (recenzie)

Dau dependență. Și sunt dependentă de clientul meu. Sunt o prostituată. De lux. Prețul e mare. Și mi-l plătesc de fiecare dată. Pentru că am ales să mă vând mie. Sunt propria-mi curvă. Mă iubesc și mă vreau. Mă chem. Și intru în mine cu o forță tumultuoasă. Ea urlă, sfâșiată. Dar se predă, firavă. E în brațele mele, alintată, sărutată, mângâiată. Sunt în siguranță. Cu mine. În mine.

„Ce se află dincolo de măștile pe care ne-am obișnuit să le purtăm zi de zi prin lume, dincolo de coaja opacă – și uneori înșelătoare – care pare să ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Și iubire. Și moarte. Și tentative de suicid. Și supraviețuire. Și sex fără amor. Și amor cu mult sex. Și traume. Nevroze. Părinți. Și vină. Și iertare. Niciodată pentru mine. Și instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranță. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusețe și curaj. Frumusețea de a fi exact așa cum ești, până la capăt, și curajul de a accepta și iubi asta. Așa e Ioana. Primiți-o cât mai aproape de inimă, în locul acela doar al vostru, unde nu există ipocrizie sau prejudecăți. O să vă mângâie. O să vă trezească. O să vă schimbe.„
(Cristina Nemerovschi)


Mi-am dorit să citesc Instinct de când am văzut minunăția aia de copertă, dar totuși nu știam nimic despre ea. Mă așteptam inițial să fie un roman intrigant de să-mi întindă neuronii pe tavan și să nu mai știu nimic de mine. Surprizăă! Deschid cartea și vad că face parte din colecția Blog 'N' Roll, adică nu-i roman.
Proză scurtă. Ah. Mă debusolează instant. După o oră eram deja la jumătatea cărții și râdeam cu poftă. Ce dezamăgire dom'le? Cartea e bestială!

În câteva ore din două nopți am rumegat la spusele Ioanei Duda și nu-mi mai aminteam de nicio dezamăgire. Și da, neuronii erau atașați de perete, exact cum prevăzusem.
Lăsând gluma la o parte, cartea am simțit-o ca pe un pod între mine ca cititor și autoare, ca un șnur care ne lega. Și cel mai interesant e că și după ce am terminat cartea încă mă mai simțeam legată de ea. Am senzația că mă leagă multe de ea. Acele multe cred că sunt acele gânduri ale sale în care m-am regăsit, mă regăsesc și mă voi regăsi mereu.
Am ciudatul sentiment că Ioana Duda e un suflet melancolic care se eliberează prin scris. Toate patimile, nemulțumirile le împărtașește cu noi prin scris. Iar pentru asta îi apreciez curajul și sinceritatea.
Cartea ar fi ușor asociată cu alte cărți de genul De vorbă cu Emma. Mărturisesc că eu nu am schimbat niciun cuvințel cu Emma, dar ce-am vorbit cu Ioana m-a marcat într-un mod în care nu cred că ar fi fost posibil cu altcineva.
Și totuși, realizez că am mai citit tipul asta de proză acum câțiva ani, Diana cu vanilie de Diana Sorescu. Era în vogă pe atunci și am zis să gust vanilia. Îmi place ciocolata, dar cartea n-a fost chiar rea, deși era orientată doar către o direcție: dragoste și probleme de dragoste. Instinct nu e așa, e despre tot și nimic în special. E pentru oricine și totuși pentru nimeni. E cu orice și totuși cu nimic. E reală. Adevărată. Asta încerc să spun.
În cele nu-știu-câte-capitole-are, mai exact în cele 170 de pagini (asta știu), Ioana ne vorbește mult. Despre orice, de la trăiri și sentimente până la bărbați și sex, de la fericire și tristețe până la iubirea familiei și experiența facultății. Orice. Pentru că asta înseamnă viața. Curge viață din cartea asta.



*citatul meu favorit. Îți mulțumesc Ioana dragă pentru că m-ai luminat. Acum știu cum se numesc bărbații care-mi plac, bărbați buni la cratimă!* 

Pisi, trăim într-o țară în care, dacă ai prea mulți bani, ar trebui să îți fie rușine, nu să îi arunci în stânga și în dreapta, cu ștoarfe și prietenari. Mai ales, pisi, că știm noi prea bine. Banii ăia nu i-ai făcut muncind. Nici măcar tac-tu nu i-a făcut așa. Ci furând, pisi. Așa că, hai, ia viteză.


Lăsând gluma la o parte, vă spun cu mâna pe inimă că iubirea nu doare. Nici nu-i complicată. Dacă e așa, e boală. Otravă. Ucide sufletul. Și atunci nu-i iubire. Orgoliul doare. Gelozia la fel. Nevoie de posesie, de a-l avea pe celălalt. Furia, încrâncenarea, zbuciumul. Sunt rele. Dau cearcăne, riduri și fețe schimonosite. Iubirea te înalță. Te face mai frumos decât te știai. Te luminează. Iubirea-i liniștită.





Ideal ar fi să savurați Instinct cu un pahar de vin și o țigară în miez de noapte, dar dacă aveți probleme cu plămânii și luați pastile se poate savura și fara ele.

Fragmente din carte puteți citi aici
Iar dacă doriți să o adoptați aici

Mulțumesc editurii Herg Benet pentru carte!

4.5/5